Mânăstirea Mihai Vodă

Mănăstirea în curs de demolare, 1986
©Cristian Zaharia 

Localizare

Greu de imaginat, dacă stai în Parcul Izvor, în locul indicat prin link-ul de mai sus, că pe locul plat se afla un promontoriu al cornișei Bucureștiului – Dealul Spirii/Arsenalului și în cadrul acestuia, un pinten pe care era așezate unul dintre cele mai vechi și importante monumente ale Bucureștiului. Pentru a mai vedea ce a mai rămas din ansamblul demolat, trebuie mers în spatele cortinei de blocuri, aici

Valoare și izolare

De fapt, Mihai Vodă a stat și înainte de demolare sub semnul unei contradicții. Pe de o parte, era, așa cum spuneam, un loc de extrem de prețios și de vizibil. Pe de alta, nu a beneficiat de o legătură strânsă și continuă cu orașul și cu locuitorii acestuia, așa cum este de pildă cazul Mitropoliei sau al Mânăstirii Antim. Această pentru că deși a fost ctitorită de către Mihai Viteazul și căpătând astfel o valoare simbolică importantă, a avut o istorie destul de zbuciumată, plină de incendii, cutremure, perioade când a fost închisă sau  a primit tot felul de alte funcțiuni, de la reședință domnească provizorie la spital. Schimbarea cea mai importantă se leagă de mutarea acolo a Arhivelor Statului, încheiată în 1866. Devenea astfel o clădire publică, însă una cu accesibilitate limitată. Cu atât mai mult a ieșit din viața orașului în timpul regimului totalitar de după 1947, când Arhivele țineau de Ministerul de Interne, una dintre principalele instituțiile represive. Mutarea Arhivelor a presupus și transformări fizice considerabile, de al reparații și extinderi reduse la restaurări succesive sau la construirea unui corp masiv între 1916 și 1920, proiect la care și-a adus contribuția și unul din principalii arhitecți ai secolului XX (și abonați la comenzi publice), Petre Antonescu.  

În calea Marelui Proiect 

Valoarea arhitecturală și istorică, poziția oarecum excentrică față de dealul ce urma să facă loc Casei poporului, și obsesia lui Ceaușescu pentru Mihai Viteazul au salvat ansamblul într-o primă perioadă. În cadrul primelor variante pentru noul Centru Civic, chiar era prevăzut pentru prezervare, ca un fragment izolat la marginea ansamblului totalitar. Nu pentru multă vreme însă, pentru că extinderea proiectului și inadecvarea clară a unei clădiri religioase și istorice în raport cu noua scară și arhitectură au dus la decizia eliminării. 

Nu a dispărut doar mânăstirea, ci și întreg delușorul. Cuplul Ceaușescu s-a lăsat înduplecat și a permis translarea celor mai vechi și valoroase elemente – biserica și turnul-clopotniță șase metri mai jos și 290 de metri mai departe. 

Aici, dar cu  metri mai sus, în vârful unei coline, se aflau unul dintre cele mai prețioase locuri din București. Atât fosta mănăstire (ce adăpostea Arhivele Statului) cât și delușorul au fost demolate din ordinul lui Nicolae Ceaușescu. 

Biserica de secol XVI și clopotnița au scăpat, fiind deplasate către est și ascunse în spatele blocurilor noi.

Fotografie aeriană, 1927, vedere dinspre vest (fragment).
Râul Dâmbovița desparte partea de nod de cea de sud a centrului istoric. În stânga, Dealul Arsenalului și o parte din cartierul Uranus. Se observă mânăstirea Mihai-Vodă (incinta din stânga); în dreapta ei, cornișa și Arsenalul, apoi Dealul Mitropoliei, apoi zona pieței Unirii 
Ansamblul în 1978 ©Cristian Zaharia 

Numai biserica de secol XVI și clopotnița au scăpat, fiind deplasate și ascunse în spatele blocurilor noi. 

Zona într-un plan turistic din 1975. Fosta mânăstire (numită aici Muzeul Arhivelor Statului și aflată în caroul 324) se afla între străzile Izvor și Mihai Vodă. Aceasta din urmă pornea din zona Uranus, traversa Dâmbovița prin podul Mihai Vodă (demolat și el) și ajungea în Calea Victoriei – în câteva minute de mers. Doar fragmentul de stradă de la nord de Dâmbovița s-a păstrat
Una dintre variantele timpurii pentru noul Centru Civic, București. Palatul ar fi fost mult mai refus decât cel construit în final, și atât stadionul Republicii (în partea din față, jos) cât și Mânăstirea Mihai Vodă  (în stânga, sus) ar fi supraviețuit.
Plan suprapus al situației de dinainte de demolare și de azi. Vechiul amplasament, cu negru. Cu roșu, noul amplasament al bisericii și clopotniței, precum și ansamblul totalitar. Clădirile marcate cu gri închis sunt cele dispărute – cea mai mare parte a cartierului Mihai Vodă – Izvor
Mânăstirea în curs de demolare, 1986 ©Octavian Carabela 
Mânăstirea în curs de demolare, 1986 ©Octavian Carabela 
Translarea bisericii și clopotniței, 1985
©Alexandru Panaitescu  

Harta celor 10 instalații amplasate în 2021 pe locul unor case, clădiri și spații valoroase din vechiul cartier Uranus

Expoziția Uranus Acum – Reconciliere

Bibliografie: 

Grigore Ionescu, Istoria Arhitecturii în România, Editura Academiei Republicii Populare Romane, 1963

Dinu C. Giurescu, The Razing of Romania’s Past, Phaidon, 1994

Monumentele istorice din România, http://www.monumenteromania.ro/index.php/monumente/detalii/ro/Ansamblul%20Bisericii%20Mihai%20Voda/1958

Șerban BonciocatHanna DererCorina Popa,București demolat/ Demolished Bucharest. Arhive neoficiale de imagine, Editura Fundației Ines, 2013 

Roberta Frumușelu, Arhivele Statului, Palimpsestul unei mâînăstiri, lucrare de disertație, UAUIM, 2018 

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

ro_RORomanian