La prima vedere, situația pare destul de tipică Bucureștiului post-totalitar: resturi de oraș vechi, maidane și o bisericuță ascunsă în spatele blocurilor. E adevărat, dar situația e ceva mai complexă: biserica de secol XVI și clopotnița fac parte din fosta mănăstire Mihai-Vodă. Au fost translate 289 de metri într-un context cu totul nou, în timp ce restul ansamblului a fost complet distrus în cadrul operațiunii urbane pentru realizarea noului centru Civic. Șeful de proiect – și salvatorul mai multor monumente din București
Despre locul originar aflați mai multe aici (LINK).
Dincolo de distrugerile masive din cartier, o parte din casele din vecinătate au fost demolate pentru a face loc bisericii. În spatele cortinei de blocuri a supraviețuit un fragment din țesutul urban al zonei centrale de dus a Bucureștiului. Strada Sapienței a fost imortalizată de Caragiale în schița „Căldură mare”.
Locul își așteaptă un proiect de regenerare urbană și arhitecturală, o intervenție care să coase fragmentele și să le lege de restul orașului.
Ceea ce vedeți aici sunt doar elementele supraviețuitoare ale unui ansamblu magnific. Vechea mânăstire (ce adăpostea de ceva vreme Arhivele Statului) se afla la câteva sute de metri de aici, pe un deal ce domina Dâmbovița. Atât clădirile cât și delușorul au fost rase în cadrul operației totalitare din anii ’80.
Biserica de secol XVI și clopotnița au scăpat, fiind deplasate și ascunse în spatele blocurilor noi.